Vrei să împarți un living generos pentru a crea un birou acasă sau poate vrei să separi zona de depozitare de restul holului? Construirea unui perete despărțitor din rigips este unul dintre cele mai accesibile proiecte de bricolaj, care îți permite să reconfigurezi spațiul rapid, fără mizeria și costurile unei zidării clasice.

Ce materiale și unelte îți trebuie pentru un perete de rigips

Înainte să te apuci de treabă, fă o listă scurtă cu tot ce ai nevoie. Nu e nimic mai frustrant decât să fii în mijlocul montajului și să realizezi că îți lipsesc diblurile potrivite. Pentru structură, vei folosi profile metalice tip UW (cele care se fixează pe pardoseală și tavan) și profile CW (montanții verticali). Pe lângă profile, vei avea nevoie de plăci de gips-carton. Dacă lucrezi într-o zonă cu umiditate, cum este baia sau o bucătărie mai mică, alege plăcile verzi, rezistente la umezeală. Pentru un dormitor sau living, plăcile albe standard sunt suficiente. Nu uita de banda de etanșare autoadezivă, care se pune sub profilele de pe contur pentru o mai bună izolare fonică, șuruburile autofiletante (cunoscute ca „negrese”) și chitul de rosturi. Ca unelte, o mașină de înșurubat, o nivelă cu bulă (sau un laser, dacă ai acces la unul), un cutter bun pentru tăierea plăcilor și o foarfecă de tablă pentru profile sunt de bază. Dacă vrei și izolare, adaugă pe listă vată minerală, care se va introduce în interiorul peretelui înainte de a închide a doua față.

Trasarea și montarea structurii metalice

Acesta este momentul în care se decide dacă peretele tău va fi drept sau nu. Începe prin a marca pe podea linia unde va veni peretele. Folosește o sfoară de trasat sau o riglă lungă. După ce ai linia pe podea, proiecteaz-o pe tavan și pe pereții laterali folosind nivela. Este un pas unde graba strică treaba, așa că verifică de două ori verticalitatea. Profilele UW se taie la dimensiunea dorită și se fixează pe podea și tavan cu dibluri, la distanțe de aproximativ 60 cm. Banda de etanșare aplicată pe spatele profilului va preveni transmiterea vibrațiilor și a zgomotelor prin structură. După ce ai „cadrul” fixat, introduci profilele verticale CW în cele orizontale. Un mic truc practic: nu fixa profilele verticale de cele orizontale cu șuruburi rigide. Ele trebuie doar introduse și potrivite la o distanță de 60 cm între axe (măsurat din centrul profilului). Această distanță este standard pentru că plăcile de rigips au de obicei 120 cm lățime, deci marginile plăcii se vor întâlni exact pe mijlocul unui profil.

Cum se taie și se montează plăcile de gips-carton

Tăierea rigipsului este mai simplă decât pare. Nu ai nevoie de fierăstrău, ci doar de un cutter. Tragi o linie dreaptă, tai cartonul de la suprafață cu cutterul, apoi lovești ușor placa pe spate și ea se va rupe exact pe linia trasată. La final, tai și cartonul de pe partea cealaltă. Montarea începe de la un capăt al peretelui. Placa se ridică și se fixează pe profilele verticale cu șuruburi autofiletante, la distanțe de 25 cm. Ai grijă ca peretele să nu atingă direct podeaua; lasă un spațiu de 5-10 mm (poți folosi niște distanțiere mici din resturi de rigips) pentru a evita urcarea eventualei umidități în placă. După ce ai placat prima față, este momentul să tragi cablurile electrice dacă ai nevoie de prize sau întrerupătoare și să pui vata minerală pentru izolare. Vata trebuie să stea fix între profile, fără să lase goluri. Apoi, poți închide peretele cu plăcile pe cealaltă parte, având grijă ca îmbinările plăcilor de pe fața a doua să nu coincidă cu cele de pe prima față (să fie decalate).

Finisarea rosturilor pentru un aspect impecabil

Aici se vede diferența dintre un perete făcut în grabă și unul care arată ca și cum a fost ridicat de un profesionist. Rosturile dintre plăci trebuie umplute cu un chit special. Se aplică un prim strat de chit, apoi se înglobează banda de armare (din fibră de sticlă sau hârtie) și se nivelează cu un al doilea strat de chit. Nu încerca să pui prea mult material din prima. Este mult mai ușor să revii cu un strat subțire după ce primul s-a uscat decât să șlefuiești ore în șir un dâmb de chit întărit. După uscare completă, folosește o plasă de șlefuit fină pentru a netezi suprafața. Când treci mâna peste îmbinare și nu mai simți nicio denivelare, peretele este gata pentru amorsă și vopsea lavabilă. Dacă ai lucrat cu atenție la structură și la finisaje, nimeni nu va bănui că peretele a fost ridicat într-un weekend, fără ajutor specializat.

Întrebări frecvente

Pot agăța un televizor sau rafturi grele pe un perete de rigips?

Da, dar trebuie să știi unde sunt profilele metalice pentru a fixa suportul direct în ele. Pentru obiecte mai ușoare, există dibluri speciale tip „melc” sau „umbrelă” care se desfac în spatele plăcii și distribuie greutatea.

Ce fac dacă peretele trebuie să aibă o ușă?

În locul unde vine ușa, structura trebuie întărită. Se folosesc profile mai groase (UA) sau se introduc rigle de lemn în interiorul profilelor CW de pe marginea golului de ușă pentru a oferi stabilitate la închideri repetate.

Este necesară izolarea cu vată minerală?

Deși peretele stă în picioare și fără ea, un perete de rigips gol pe interior va suna „a cutie” și nu va opri deloc zgomotul dintr-o cameră în alta. Vata minerală schimbă radical confortul acustic al încăperii. Construirea unui perete despărțitor este un proiect care îți oferă o satisfacție imensă, mai ales când vezi cum o cameră se transformă sub ochii tăi. Secretul stă în răbdarea cu care trasezi liniile și în finețea cu care șlefuiești rosturile la final. Cu uneltele potrivite și puțină atenție la detalii, poți obține un rezultat profesional care să schimbe complet dinamica locuinței tale. Acest articol are rol informativ și editorial. Pentru proiecte complexe de amenajare, modificări structurale sau intervenții la instalațiile casei, poți consulta un specialist în amenajări sau un inginer constructor.