Ai văzut o Clematis plină de flori pe un gard și ți-ai spus că vrei și tu. Apoi ai plantat una, ai udat-o, ai pus și îngrășământ, dar nu a înflorit sau s-a uscat din senin. Hai să vedem cum se plantează, se taie și se îngrijește ca să te bucuri ani la rând de ea.
Ce soi alegi și unde o pui ca să îi fie bine
Clematita (Clematis, denumirea științifică) este o liană perenă care trăiește mulți ani dacă o pui unde îi place. Nu toate soiurile se poartă la fel, iar de aici apar multe dezamăgiri.
La raft vezi de obicei două mari tipuri: cele cu flori mari, în culori puternice, care înfloresc din mai până prin iulie, și cele cu multe flori mai mici, care acoperă gardul vara târziu. Mai sunt și soiuri de primăvară, cu flori mai delicate, care se trezesc devreme și apoi stau mai liniștite tot anul.
Regula simplă pe care o repetăm des în redacție este asta: clematitei îi place cu „capul la soare și picioarele la umbră”. Adică partea aeriană să fie în lumină bună, dar solul răcoros, fără să se încingă sau să băltească apa la rădăcină.
Caută un loc cu soare dimineața sau doar soare parțial, mai ales la soiurile cu flori mari. Cele cu flori mici și multe suportă mai bine soarele direct, dar și ele suferă dacă pământul este uscat și fierbinte la bază. Lângă un perete orientat spre sud, neprotejat, multe plante cedează după o vară sau două.
Ce îți trebuie înainte să plantezi
Momentul bun de plantare, pentru România, este primăvara devreme sau toamna, când nu mai sunt/frig puternic, dar solul încă lucrează. Plantele la ghiveci se pot pune și vara, dar trebuie udate mai atent.
Să zicem că te-ai întors de la magazin cu o clematită în ghiveci, subțire, cu 2-3 bețe legate de un bat de bambus. Înainte să o pui în pământ, pregătește-ți minimul de unelte și materiale, ca să nu alergi după fiecare lucru.
- hârlău sau cazma pentru groapă
- pământ de flori sau compost bine descompus
- un sac de nisip dacă ai sol greu, argilos
- un suport: spalier, sârmă, gard, chiar și un copac
- mulci (scoarță, frunze tocate) sau 2-3 plante joase la bază
Solul trebuie să fie afânat și drenat. Dacă ai pământ greu, care se face beton când se usucă, merită să sapi pe o suprafață ceva mai mare, nu doar groapa. Am văzut multe clematite chinuite la 30 cm de o alee de beton, într-un colț de argilă unde apa stă zile întregi după ploaie.
Pune de la început și suportul, dacă nu ai deja un gard sau o plasă. Planta se prinde de orice fir sau sârmă subțire, dar dacă îl pui ulterior riști să-i rupi lăstarii când încerci să o „îmbraci” frumos.
Cum plantezi și muți o clematită fără stres
Plantarea corectă face diferența între o clematită care se pierde după primul îngheț și una care se îngroașă de la an la an. Mulți o pun ca pe o tuia: groapă mică, la nivelul solului, apă și gata. La clematită, câteva detalii contează.
- Sapă o groapă de aproximativ 40 x 40 x 40 cm, mai mare dacă solul este foarte sărac sau greu.
- Pe fund, pune un strat subțire de pietriș sau nisip, pentru drenaj, apoi un amestec de pământ bun cu compost.
- Udă bine ghiveciul și scoate planta cu grijă, fără să rupi balotul de rădăcini.
- Plantează cu 5-10 cm mai adânc decât era în ghiveci, astfel încât 2-3 noduri de pe tulpină să fie sub nivelul solului.
- Umple groapa cu amestecul de pământ, tasând ușor ca să nu rămână goluri de aer, apoi udă temeinic.
- Leagă lăstarii de suport, cu legături moi (rafie, sfoară textilă), fără să-i strangulezi.
- Acoperă zona de la bază cu mulci, dacă poți, plantează ceva jos, care să-i umbrească rădăcina.
Plantarea puțin mai adâncă o ajută să formeze lăstari noi din subteran și o protejează dacă se întâmplă să se usuce partea de sus. Este un detaliu pe care mulți îl sar, iar planta rămâne toată viața un băț firav, cu câteva flori în vârf.
Dacă trebuie să muți o clematită deja plantată, alege începutul primăverii sau toamnei. Sapă cât poți de larg în jurul ei, țintind să păstrezi un balot de pământ în jurul rădăcinilor. Nu o expune cu orele la soare și vânt, pregătește groapa nouă înainte și replanteaz-o imediat, udând bine.
Tăieri și îngrijire pe sezon pentru Clematis
Aici se încurcă cel mai mult lumea: când tai și cât tai. Teoria cu cele trei grupe poate părea complicată, dar în practică te poți orienta după când înflorește planta ta și cum arată la început de primăvară.
Există trei categorii mari:
Grupa care înflorește primăvara devreme, pe lemn vechi. Acestea pornesc devreme, prin aprilie, și îmbracă suportul cu multe flori. La ele nu se umblă toamna sau iarna, pentru că tai de fapt mugurii florali. După ce au înflorit, poți doar să scurtezi ușor și să scoți ramurile uscate sau pe cele care înghesuie planta.
Grupa intermediară, cu flori mari, care pornesc în mai-iunie și uneori repetă înflorirea. La aceste clematite se face o tăiere moderată la sfârșit de iarnă: elimini lemnul mort, dezordonat și scurtezi lăstarii la aproximativ 1-1,5 m, păstrând mugurii bine plasați. Nu le tăia la ras, altfel riști să pierzi prima rundă de flori.
Grupa de vară târzie, care înflorește pe lemn nou, crescut în anul respectiv. Pe acestea le poți tăia curajos, lăsând 2-3 noduri de la sol, cam 30-50 cm. Se face tăierea la sfârșit de iarnă, iar planta va scoate lăstari noi puternici, plini de flori mai târziu în sezon.
Dacă nu știi clar ce ai, o regulă de siguranță este să eviți să o tunzi tare până nu vezi când înflorește în primul an. Mulți cititori ne scriu că „le-au aranjat” gardul toamna, au tăiat tot la 20 cm și primăvara următoare nu au mai avut nimic.
Îngrijirea pe sezon este destul de simplă, dacă plantarea a fost făcută bine. Primăvara, când pornesc lăstarii, poți administra un îngrășământ pentru plante cu flori, respectând doza de pe ambalaj. Udă regulat în primul an, astfel încât solul să fie uniform umed, fără bălți. Vara, lasă stratul de mulci să lucreze pentru tine și verifică la câteva zile dacă pământul e uscat în profunzime.
Toamna, strânge frunzele bolnave sau resturile suspecte și nu le lăsa la baza plantei. Iarna, la soiurile mai sensibile sau în zone cu ger puternic, merită să mai pui un strat de frunze uscate sau compost la baza tulpinilor, ca o pătură.
Dacă observi ofilirea bruscă a unei părți din plantă, taie până la lemn sănătos și scoate partea afectată din grădină. Nu folosi foarfecele respectiv la alte plante fără să îl cureți înainte. Pentru tratamente, cel mai bine este să ceri sfat la o fitofarmacie.
Întrebări frecvente
Merge clematita și în ghiveci, pe balcon?
Da, dar ai nevoie de un ghiveci mare, de cel puțin 40 cm adâncime, cu drenaj bun și substrat nutritiv. Udarea trebuie urmărită mai atent decât în grădină, iar ghiveciul ferit de soare arzător la rădăcină și de curenți reci.
De ce nu înflorește, deși pare sănătoasă?
De obicei, ori e tăiată greșit (la ras în fiecare an), ori stă prea la umbră sau este supra-fertilizată cu azot, ceea ce împinge planta să facă frunză, nu floare. Mutarea la lumină mai bună și tăierile corecte ajută mult.
E periculoasă pentru copii sau animale?
Partea aeriană a clematitei poate fi ușor iritantă la ingerare, iar latexul poate da iritații la unele persoane sensibile. Nu e genul de plantă pe care să o lași ca jucărie pentru animale sau copii mici, dar în grădină, atinsă ocazional, nu creează probleme majore.
Clematita nu e o floare „de o vară”, chiar dacă așa arată când o cumperi într-un ghiveci mic din supermarket. Dacă îi dai de la început locul potrivit, un sol aerisit, un suport solid și tăierile potrivite, se va țese singură de ani de zile prin gard, foișor sau balcon. Merită o după-amiază atentă acum ca să nu te întrebi, la anul, de ce a rămas doar un băț uscat lângă spalier.
Recomandările de mai sus au caracter general și se adresează grădinilor obișnuite din România. Fiecare plantă poate reacționa diferit în funcție de soi, sol și microclimat; pentru probleme grave de sănătate a plantelor sau tratamente, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
