Ai plantat un pom de cireș, au trecut anii și tot strângeai mai multe fructe din piață decât din curte. De cele mai multe, nu soiul e problema, ci locul, plantarea și tăierile. Vedem ce îi trebuie ca să pornească bine și ce greșeli să eviți de la început.
Dacă nu alegi locul potrivit pentru cireș, restul nu mai contează
Aici se joacă totul: dacă pomul stă la umbră sau în bătaia curentului rece, poți să îl îngrijești impecabil, va rodi slab. Pomul de cireș are nevoie de soare direct cel puțin 6-8 ore pe zi, altfel înflorește frumos, dar fructele rămân rare și acre.
Nu îl înghesui lângă casă sau lipit de gardul vecinului. Păstrează minim 4 metri până la clădiri sau alți pomi mari, ca să aibă lumină și spațiu pentru coroană. Dacă ai mai mulți pomi pe rând, distanța orientativă între ei este de 4-5 metri, iar între rânduri cam tot atât.
Evita vâlcelele unde se strânge aerul rece. În multe grădini de la țară, pomii puși în colțul cel mai jos îngheață la înflorire aproape în fiecare an. O ușoară pantă sudică sau sud-vestică, ferită de vânt direct din nord, îl ajută mult să treacă peste înghețurile târzii.
Contează și ce vecini are. Multe soiuri au nevoie de alt soi compatibil în apropiere pentru polenizare. Dacă pui un singur pom în mijlocul grădinii și în sat nu mai sunt alți pomi similari, te poți trezi cu flori multe și fructe puține sau deloc.
Ce se întâmplă când solul și apa nu sunt pe gustul lui
Pomul preferă un sol mijlociu, nici nisipos, nici lut greu, cu drenaj bun. Dacă după o ploaie serioasă apa băltește în locul respectiv mai mult de 24 de ore, rădăcinile pot începe să putrezească în câțiva ani, chiar dacă la început pare că merge.
Un test simplu: sapi o groapă de 40-50 cm, o umpli cu apă și vezi în cât timp se scurge. Dacă stă plin mai bine de o zi, e semn că ai nevoie de ridicare pe brazdă sau să alegi altă zonă din curte. Nivelul apei freatice ar trebui să fie, în general, mai jos de 1,5 metri pentru pomi.
Solul ușor, care se usucă imediat după ploaie, are altă problemă: nu ține apa și nici nutrienții. Acolo ajută un strat bun de compost sau gunoi bine descompus amestecat în zona gropii, dar fără să exagerezi. Îngrășământul proaspăt, în cantitate mare, poate arde rădăcinile fine.
La un cireș tânăr, udarea în primii doi ani face diferența. Dacă nu plouă, o udare serioasă la 7-10 zile, cu 2-3 găleți de apă la fiecare pom, ajută rădăcinile să coboare în adâncime. Picuratul zilnic cu câte puțin le obișnuiește la suprafață și suferă la primul val de căldură.
Cum îl plantezi ca să pornească din primul sezon
Momentul de plantare contează. În multe zone, toamna, după căderea frunzelor și până la primul îngheț serios, prinde mai bine decât primăvara, pentru că are timp să dezvolte rădăcini fine înainte de căldură. În zonele cu ierni foarte aspre se merge mai des pe plantare de primăvară.
Înainte de ziua de lucru, pregătește locul și ce ai nevoie. Te scutește de drumuri cu cizmele pline de noroi până în magazie.
- hârleț sau lopată solidă
- găleată cu apă pentru mocirlirea rădăcinilor
- arar sau foarfecă de grădină bine ascuțită
- un țăruș și sfoară pentru legare
- pământ bun, amestecat cu compost matur
Plantare de toamnă
Sapi o groapă cam de 60x60x60 cm, cu pereții afânați, nu neteziți ca sticla. Așezi separat stratul de deasupra, mai fertil, de cel de dedesubt. Rădăcinile se scurtează ușor, doar vârfurile rupte, și se țin câteva minute într-un amestec de apă cu pământ pentru a nu se usca.
La plantare, punctul de altoire trebuie să rămână cu 10-15 cm deasupra nivelului solului, nu îngropat. Pui pământul fertil la loc, îl tasezi ușor cu piciorul în jurul rădăcinilor, fără să calci cu toată greutatea pe mijloc. La final, formezi un mic lighean în jurul trunchiului și torni 2-3 găleți de apă.
Un țăruș bătut la 10-15 cm de pom, legați cu o sfoară lată în formă de „8”, îl protejează de vânt. Mulciul (un strat de 5-7 cm de paie, frunze tocate sau iarbă uscată) pus la 20-30 cm în jur ajută să păstreze umezeala, dar nu îl lipi de coajă, ca să nu atragă rozătoare.
Plantare de primăvară
Aici te grăbești puțin: ideal este să termini înainte ca mugurii să se umfle puternic, cam până la mijloc de martie în multe zone de câmpie. Procedura este aceeași, dar ai grijă să uzi mai des în prima vară, pentru că pomul intră direct în sezon cald.
Dacă solul este ud și rece, nu intra cu mașina sau cu căruța prin grădină. Am văzut de multe ori rădăcini de pomi strivite de roți, în timp ce proprietarul era convins că doar a adus pământ „bun”. Mai bine cari câteva roabe în plus, dar nu compactezi zona.
Tăieri, rod și probleme: limite peste care apar necazurile
La început, tăierile sunt mai mult de formare decât de producție. În primii 3-4 ani, scopul este să obții o coroană aerisită, cu 3-4 ramuri principale, nu un băţ înalt care face fructe doar în vârf. Dacă îl lași să urce fără control, ajungi la 6-7 metri și culegi cu scara, cu jumătate de pom rămas pentru păsări.
Tăierile se fac, de regulă, la sfârșit de iarnă, când nu mai sunt geruri mari, dar înainte de pornirea puternică a vegetației. Nu intra în coroană pe timp de ploaie sau ceață, rănile se vindecă mai greu și riscul de boli crește. Ramurile groase se taie în mai mulți pași, ca să nu se rupă coaja.
Dacă cireșul nu leagă fructe, ai de verificat trei lucruri: dacă există soi polenizator compatibil în zonă, dacă nu au prins florile un îngheț de -2.-3°C în perioada de maximă înflorire și dacă nu ai avut o tăiere prea drastică în anul anterior. O combinație dintre acestea taie serios din producție.
La boli și dăunători, problemele frecvente sunt crăparea și putrezirea fructelor pe ramuri sau viermii din fruct. Nu te grăbi la primul produs văzut pe internet. Cel mai bine este să duci câteva ramuri sau fructe afectate la o fitofarmacie, să ți se recomande tratamentul potrivit și să respecți eticheta, mai ales la timpii de pauză înainte de recoltare.
Când te descurci singur și când ai nevoie de ajutor
Plantarea unui pom, în grădină de gospodărie, este o lucrare pe care mulți și-o pot asuma dacă au timp, unelte de bază și citesc atent pașii. La fel, udarea, fertilizarea moderată și protecția de bază (tulpina învelită iarna, verificat coaja de rozături) sunt lucrări de amator atent.
La tăieri mari, în coroană înaltă, sau când vezi uscări avansate pe ramuri groase, poate merita chemat cineva cu experiență măcar o dată, să îți arate în teren cum ar trebui să arate pomul. De asemenea, la atacuri puternice de boli sau dăunători, un inginer horticol sau personalul de la fitofarmacie îți poate clarifica tratamentele și perioada optimă de aplicare.
Merită și o discuție cu pepiniera de unde cumperi pomii, înainte de plantare. Te pot ghida ce soiuri merg bine în zona ta, cum se polenizează între ele și la ce înălțime se ține pomul, ca să nu te chinui ani de zile cu o formă greu de întreținut.
Întrebări frecvente
La câți ani intră pe rod un pom plantat în grădină?
Depinde de soi și portaltoi, dar în general poți vedea primele fructe după 3-4 ani de la plantare. Producția serioasă apare abia pe la 6-8 ani, dacă are lumină, apă suficientă și coroana e formată corect.
Se poate obține pomul și din sâmbure?
Da, dar nu vei ști ce calitate au fructele și poate dura mai mult până la rod. Pentru curte merită, de regulă, material altoit din pepinieră, unde soiul și înălțimea finală sunt cunoscute.
Mai are rost să mut un pom de 3-4 ani care nu e bine amplasat?
Mutarea după 2 ani în același loc devine riscantă, pentru că rădăcinile sunt deja întinse. Un specialist poate evalua la fața locului, dar, în multe cazuri, e mai sigur să plantezi un pom nou, corect poziționat.
Când pui un cireș în curte, nu te grăbești doar după soi și perioada de coacere. Locul, plantarea și primii ani de formare decid dacă vei avea ani la rând un pom plin de fructe sau doar o umbră frumoasă pe care o ocolești cu privirea când ajunge vremea culesului.
Recomandările de mai sus sunt orientative și se bazează pe condiții obișnuite de grădină în România. Pentru alegerea soiurilor, diagnosticul bolilor și tratamente, cere sfatul unui inginer horticol sau al specialiștilor din fitofarmacie și verifică întotdeauna eticheta produselor folosite.
